A Pignata
Nto minzaneddu de la casa da marina
unni tegnu cosi i vecchi, cosi i mari,
quasi mmucciata vicinu na catina
ogi ti vitti e mi misi a pinzari:
Oh pignata, pignatedda mia,
quantu ricoddi mi svigghia a tò prisenza,
penzu a cetti ionna i caristia,
quannu me patri campava cu la lenza.
sanguigna, nto me cori na gran piaga,
vidi a me matri sula, ffamigghiata,
nn avia ottu, a ranni era malata
e luttimu ciancìa nta la naca.
Iunnati i friddu di capu matina,
ciaccàva ligna dalici e luvara,
poi mpiccicava, facia na caccàra
e tu bugghivi ciciri e paglina.
Ceranu i ionna di favi a cunigghiu,
iunnati i farru, siri di cicecca,
cu canuscìa u filettu, u sammurigghiu,
i tottellini, u grattò, u lecca, lecca.
Mi ricoddu chi me matri, chianu,chianu,
ti mintìa supa na codda a fomma i chiaccu,
poi inchìa piatti i favi a mmaccu,
e dicia: chistu a Pippo, chistu a Tanu.
Erumu tanti, na gran tavulata,
e a menzionnu, puntuali e precisi comu Omega,
nni ssittaumu e tu, nira pignata
facivi ligumi chi era na mantega.
Ma nta di ionna crudi di sciroccu,
quannu me patri non annava a piscari
tu pignatedda bugghivi sulu patati,
e nto me cori scinnìa comu on toccu.
Era lavisu di ionna tribulati.
Poi tempi i guerra, bugghisti na lattuga,
brutta, scunnuta; ah chi niri matini,
ancora vidu a mè matri cu locchi cianciulini,
cà voti non ti putia mentiri mancu supa!